Nu ni se cuvine nimic, trebuie să merităm.

​

Respectul și încrederea se câștigă greu și se păstrează și mai greu.
Și e firesc să fie așa. Trăim cu sentimentul că ni se cuvine…
Ni se cuvine o mărire de salariu, ni se cuvine respectul vecinului, ni se cuvine locul din tramvai, ni se cuvine locul de parcare (care nu e plătit), ni se cuvine partenerul, uneori și cel neoficial (ha!).
De fapt, nu ni se cuvine nimic!
Așteptăm mereu să primim de la ceilalți ceea ce noi nu oferim. E o lege, numiți-o voi cum vreți, cosmică, energetică sau karma, care e foarte clară: Nu cere NIMIC fără să oferi.
Oferă respect și vei primi respect, oferă dragoste și se va întoarce iubire, oferă încredere și vei primi mai mult.
Pentru că dintre toate cel mai greu de oferit și de păstrat este încrederea.
Un medic care jură “Sacră și curată îmi voi păstra arta și îmi voi conduce viața”, dar pe parcurs uită ce înseamnă empatia și bunătatea, un avocat care spune “Jur să respect şi să apăr Constituţia şi legile ţării, drepturile şi libertăţile omului şi să exercit profesia de avocat cu cinste şi demnitate”, dar nu aplică fără filtrul rasismului sau al puterii financiare, un partener care promite să fie fidel, dar merge pe principiul “hoțul neprins e negustor cinstit”, simt, în final, la fel consecințele deciziilor pe care le iau.
Nu ni se cuvine nimic, dar nimic din lumea asta. Material sau uman. Trebuie să meriți, să oferi şi trebuie să muncești. Şi nu pe perioadă determinată așa cum facem de obicei.
Ca să evoluezi în carieră, trebuie să te perfecționezi, să fii bun, să fii onest. Ca să ai o familie fericită, trebuie să fii acolo și să îți păstrezi verticalitatea. Nimic nu se obține dormind sau cu lipsă de implicare și respect.
Așa că, înainte să cerem, eu propun mai întâi să oferim.

Voi ce părere aveți?