Creionează și pictează cu măiestrie, iar când pasiunea conduce fiecare mișcare și când lași o parte din tine în tot ceea ce faci, rezultatul e magic. Textul de astăzi e plin de culoare; stăm de vorbă cu Dana Ciubotaru, de la Aftinia în Culori.
– Cine ești tu?
– Care este povestea Danei, artistul din spatele @aftinia în culori?
Bună, sunt Dana și în primul rând sunt mamă.
Am doi copii minunați de la care învăț zilnic câ te ceva. Învăț despre ei, despre viață și multe despre mine.
– Ai făcut asta dintotdeauna sau a fost un moment în viața ta când ai simțit că drumul tău e altul și te-ai descoperit?
Întâlnirile mele cu arta au început din clasa a 5-a. La finalul clasei a 4-a, mama m-a întrebat dacă vreau să fac desen sau informatică (știa ea o secretară și mă putea înscrie la o școală bună). Mă putea înscrie direct dar nu, ea, genul de părinte care știe mai bine ce e mai bine pentru copil, ca majoritatea din generația ei, m-a întrebat! E lesne de înțeles care a fost răspunsul meu. Au urmat 8 ani de liceu de artă în care am avut timp să iubesc acest domeniu dar și să-mi creez confuzii. Îmi creasem iluzia că artiștii nu au din ce trăi. M-a speriat puțin acest gând, așa că am hotărât să urmez alt drum, după terminarea liceului și am mers la Facultatea de economie (Contabilitate) apoi și la master. Mi -a plăcut. Am profesat câțiva ani, am fost bună în ceea ce făceam însă mă urmarea vechea mea pasiune. Nu am vrut să mă reapuc de pictat. Ar fi însemnat să recunosc că am greșit. Am cochetat cu crosetatul și făcutul bijuteriilor (mă fascinau bijuteriile din sârmă) însă, odată cu nașterea copiilor, le-am pus și pe acestea deoparte. Cu pictura m-am reîntâlnit datorită copiilor. Cumpărasem pensule și vopsea acrilică pentru a le picta niș te cuburi din lemn. Mi-am dat seama atunci cât de dor îmi era. 🙂
– Cele mai grele etape până ai reușit să ajungi TU de astăzi au fost?
– Cum le-ai depășit?
Cred că cel mai greu a fost să mă împac cu mine însă mi și să realizez că fiecare etapă din viața mea m-a învățat câte ceva. Mă temeam că dacă accept că mi-e dor de pictură, înseamnă că am făcut o greșeală devenind economist sau că aș irosi anii de facultate întorcându-mă la pasiunea mea. Nu am regrete.
Am învățat multe din fiecare și le-am făcut cu entuziasm.
– Pasiunea ta pentru pictură devine afacere. Te vezi făcând altceva?
E greu de spus. Deocamdată nu. Dar dacă vreodată voi simți că vreau să fac altceva, o voi face. Și voi lua cu mine un bagaj mare de frumos din tot ce voi fi făcut până atunci 🙂
– Cum arată o zi de lucru?
Ziua mea pornește destul de greu. După ce trec de rutina dimineților, trebuie să îmi găsesc starea potrivită pentru a mă apuca de lucru. Mesajele frumoase de la cei care mă urmăresc sau o muzică relaxantă mă ajută să ajung acolo. Iar odată ce am început, e greu să mă opresc. 🙂
– Ce planuri ai pentru viitor?
Să fac mai mult și mai bine. Să testez în permanență tehnici noi.
E fascinant câ te poți face în acest domeniu (atâtea tehnici și materiale ce pot fi încercate) și chiar dacă pasiunea mi-a devenit muncă, încă mai pot găsi pasiune în ea.
– Unde te găsim?
Pe pagină de facebook Aftinia în culori.
“…..cine e Aftinia
Aftinia a fost o femeie blândă și înțelegătoare, iubitoare și credincioasă. A fost bunica mea. A fost femeia care mi-a marcat nu numai copilăria ci toată viața. De la ea am învățat că trebuie să fii cinstit, că trebuie să iubești oamenii și că trebuie să ai întotdeauna încredere în Dumnezeu. Dar mai ales, de la ea am învățat că omul poate face cu mâinile sale adevărate minuni. Mi-a lăsat drept moștenire valorile ei cele mai de preț: respectul, umilința, iubirea, credința și îndemânarea.”
Recent Comments