Ce gras e! Ihhh, dar celalalt? Prea slab!
E nebun, mănâncă doar carne, junk food, o să moara de cancer.
X? X, mănâncă doar vegan/ raw vegan, nu știe că are nevoie de carne, proteină animală.
Medicii? Hmm, incompetenți, lași, hoți, spăgari, dar parca avem nevoie de ei, sau na, nu avem, până ne lovește una alta, după asta, aparent sunt buni.
Polițiștii? Niste proști. Îi vrem duri, dar nici prea duri, îi vrem slabi, dar nici prea slabi.
Daca vine hoțul și ne încearcă ușa sau ne fura geanta de pe umar în miezul zilei, vrem poliție frate, că de aia sunt polițiști, dar daca trebuie să stam în casa fară să umblam brambura pe străzi, eventual cu sticla-n mana( aproape goala, că doar suntem pe continut nu am cumparat-o degeaba), am putea să îi și flegmăm, că na, îi vrem slabi.
Suntem o tară unde concetățenii noștri scuipă pe stradă într-un stil barbar, își suflă mucii pe jos, nevoile încă sunt făcute la boscheti, nu strângem mizeria câinilor! Și ne e rușine sau nu ne pasă ( mai grav) și nu le spunem nimic.
Trecem nepăsători, dar ne plângem mai tărziu.
Suntem o țară unde șoferii habar nu au semnificația semaforului intermitent și, încă, ne claxonăm și ne înjurăm că ultimii oameni la semafoare. Ce dacă habar nu am legislația? Am claxon, am c.aie, păi să le arat, oricum nu pățesc nimic!
Suntem o țară fară educație financiara. Nu știm ce este aia și mai trist este că nu ne place să ne învețe alții mai deștepți cum să facem asta. Pai ce, io-s prost?!
Suntem o țară unde refuzăm să ne asociem cu vecinul de parcela, să găsim soluții, să irigăm terenul, să atragem fonduri, să, să, să, că poate câștiga el mai mult.
Cu toate astea, știm clar că orice se face și oricum se face, nu e făcut bine.
Știm clar că nimeni nu își face treaba, știm întotdeauna că “operația aia putea să fie un succes daca…”. Stim că daca e alba trebuia să fie negra, daca e negra trebuia să fie roz.
Știm că vecinul căștiga bine, da maica ce noroc a avut! Nu, nu a muncit, noi știm că el are pt că.. “orice motiv”., da‘ de muncit e clar că nu.
Stim că am fi putut să scriem macar o reclamație după ce am vazut condițiile infecte dintr-un anumit spital, dar așa e că lenea e mare? E mai simplu doar să dăm din gură, să dam vina pe unul și pe altul, să ne umplem de furie și să adunam resentimente.
Nu știu cum să zic, se întelege oare cum merge roata?
Suntem plini de ura, suntem înverșunați și nici măcar acum nu înțelegem că Planeta nu ne mai suportă.
Apropo, Pământul respiră! Și ce bine e. Îmi pare rău să spun asta, dar da, Pământul respiră, se bucură de lipsa noastră.
În momentul asta nici macar nu contează daca virusul asta a plecat dintr-un laborator sau de la un liliac. A plecat oricum că o lecție pe care doar putini o vor învața.
Trăim o miniciuna, trăim frustrați, indiferent daca recunoaștem sau nu. Se vede la orice pas, la orice mișcare, la orice vorbă.
Am învățat de mici să ne construim viețile fiind mereu mai buni că alții și vălul așternut peste ochi nu ne lasă să vedem că întotdeauna o să fie cineva mai bun, mai deștept, mai inteligent, mai bogat și că e perfect să fie așa.
Am învățat că multe lucruri se fac pentru că trebuie, altfel o să fii catalogat. Că e rușine să spui că nu știi sau că nu ai, că ai vrea dar nu poți.
Daca faci asta, o să fii catalogat!
Problema Planetei nu este Covid-ul, virusul acesta este de departe cea mai mica problema pe care o avem. Plus că cei mai mulți vom scapa.
Întrebarea este: Ce facem când se termina?
Înțelegem ceva din asta?
Ne spălam pe mâini în continuare?
Ne oprim din scuipat?
Strângem rahatul câinilor?
Aruncam la coșurile de gunoi și nu pe jos? ( Și să nu spuneți că nu-s coșuri, vă fac o poza la geanta mea care e plina de harțîi și hârtiuțe doar că să nu arunc pe jos)
Terminam cu zmardoiala din trafic?
Mi-ar placea și mi-aș dori din suflet să spun că da, însă realitatea de până acum îmi spune că nu toate visurile devin realitate.

Voi ce părere aveți?