Când oferi un cadou unui copil de la sat de fapt îi intinzi mâna și îl ajuți să țină capul sus. Îl ajuți să realizeze că și el poate, că și el merită, pentru că recunoaștem, sau nu, haina are un rol important. Ca fapt divers, bullying-ul a existat întodeauna, doar că acum avem ocazia să vorbim mai mult despre el și scoatem de sub preș ceea ce înainte stătea pitit bine de tot.
Când tu știi că ești al lui cutare, care cutare bea din zori și până-n seară, cînd simți cum ți se strânge stomacul de foame și te uiți la pantofii cu 2 numere mai mari sau la ăia tăiați la vârfuri, după caz, cînd te gândești că iar se vor uita colegii la tine că hainele tale nu-s chiar cele mai curate, când îți dai seama că ți se termină caietul și altul nu mai ai, când diminețile tale au gust amar încă din copilările, parcă stima de sine și bucuria au altă rezonanță și sunt doar gânduri, „ceva-uri” despre care tu nu știi cum se simt, doar ai auzit de la unul și de la altul că e faină o viață fericită. Sunt „ceva-uri” care sună bine, dar nu-s pentru tine, pentru că ăsta e următorul pas: ajungi să crezi cu tărie că tu nu meriți altceva, că este viața ce îți este predestinată și punct, aia e.
Când un astfel de copil primește ceva al lui, când ajuți un copil de la sat să își înnoiască hăinuțele, îi reînnoiești, de fapt, și stima de sine. Altfel mergi la școală, altfel mergi și tu pe uliță, altfel scoți nasul din casă și alt chef de viață parcă îți vine.
De ani de zile fac asta și îi văd, îi aud, îi alin. Că am vorbit prea puțin? Așa am simțit. Am fost în mod constant și voluntar pentru ONG-uri și mi-a plăcut enorm, am ajutat, am avut rezultate palpabile măsurate în zâmbete, în stomăcele pline, în sute de ore de networking, în zeci de afaceri mici pornite de la zero care astăzi nu mai sunt mici. Am selectat, am filtrat, m-am retras.
Poate voi mai face voluntariat, cine știe? Dar acum cu siguranță nu. Mi-am dat seama că nu am timp de ai mei #delasate și nici nu îi pot include în proiectele altora. E firesc, este absolut normal, fiecare își îngrijește grădina și este minunat așa.
Poate e chiar mai bine, cine știe.
Cu postarea aceasta am vrut de fapt două lucruri:
- Să subliniez cumva pe scurt binele pe care îl faci atunci cînd ajuți
- Să îmi pregătesc terenul pentru ce va urma: Un 1 iunie altfel pentru copiii de la sate. Unul cu un lanț lung de zile cu educație prin joacă. Un cordon de mașini și oameni faini care le vor arăta că de 1 iunie toți copiii se distrează, se bucură și care va include și o acțiune cu Prințesa Dentist, un meșter Cavaler… Vedem.
Nu poți schimba lucrurile peste noapte, nu poți schimba generații, nu putem excela toți la școală, nici măcar nu este vorba despre asta.
Dar dacă din 100, un copil o să aibă rezultate remarcabile la învătătură și va putea merge la facultate, 3 își vor găsi vocația oricare ar fi ea 😊, 5 vor putea profesa în diferite meserii care se caută dar apun în zonele rurale din motive pe care le cunoaștem cu toții, și alți câțiva vor înțelege că munca este brățară de aur și că lenea și băutura nu fac casă bună, atunci este ceea ce trebuie.
Să fim bine!
M.F.B
Recent Comments