Tu să mă ierți, copile drag!

Tu sa mă ierți, copile, când nu sunt acolo.
Când demonii mei mă fură și mă duc departe.
Când egoismul își spune cuvântul și tu rămâi, cumva, în umbră.
Tu să mă ierți, copile, când pare că doar eu contez. Să mă ierți, copilul meu, când realitatea mea e alta decât a ta.
Tu sa ma ierți, copile drag, când eu caut dragoste în altă parte, deși știu că cele mai sincere îmbrățișări sunt ale tale.
Să mă ierți, copile, atunci când țip deși nu vreau, când uit că ești omul din viața mea care are nevoie cu adevărat de mine.
Să mă ierți și când spun că te iubesc, chiar dacă e așa. Că nu am simțit dragoste mai mare și mai profundă decât ce simt pentru tine, dar să mă ierți pentru egoism, pentru că nu te-am întrebat dacă pe lume vrei să vii, că nu te-am întrebat al cui copil vrei să fii.
Tu să mă ierți și să nu suferi când plec și închid ușa, pentru că asta fac oamenii mari.
Dar să știi mereu că mă voi întoarce, negreșit.
Că te iubesc și vreau să mă ierți pentru că sunt om mare.
Că atunci când plec pot să te iau cu mine doar în inimă, deși te-aș lua de mână și, fără îndoială, nu ți-aș da drumul nici măcar o secundă.
O să vină vremea când cel care va pleca vei fi tu, iar atunci eu o să înțeleg.
Și o să vină vremea când tu vei scrie cuiva: tu să mă ierți.