Să vorbim și despre lucruri serioase (și fără machiaj) pentru că la mine se anunță o noapte lungăăăă de tot.
Al meu prunc s-a gândit să bifăm și “o ceva” ce include multe reprize de vomitat.
Însă, de fapt, scriu nu ca să mă plâng ci ca să vă rog să o lăsați pe Delia în pace sau să fiți sinceri și cu partea asta. It sucks man, it just sucks!
Și poate cu enorm de multă sinceritate am vedea și mai puține cazuri de depresie post natală.
Că nu e frate de la hormoni, e de la oboseală, de la un stil de viață care devine fucked up, de la faptul că primesti prea multe sfaturi nesolicitate, că mereu cineva știe mai bine decât tine, iar dacă femeia mai e și de carieră, well, ce rețetă bună de depresie și viață nefericită am găsit.
Nu toată lumea își poate asuma asta și e perfect în regulă, de asta suntem diferiți.
Unii vrem, alții ba. Și e OK așa!

Eu sunt bine și asumată și am fix ceea ce mi-am dorit, dar am o prietenă care e pa, varză, pilaf dupa naștere, la fel cum am încă una care refuză cu vehemență până și gândul să facă copii. Din nou e ok!
E OK!
Serios.

Și încă ceva: gândiți-vă și la cei care nu pot face copii, care sunt oricum stigmatizați și ajung să spună că nu vor… dar aparent nici așa nu e bine, că nu se poate să nu vrei.
Măi, e ok să nu putem, să nu vrem, la fel cum e minunat să ne dorim și să facem.
E fix la fel. #ebinesiasa
Ok?

Hai, să fim bine!