Provocarea secolului 21 este, de departe, acceptarea faptului că nu avem mereu dreptate.
Și nu, nu a fost mereu chiar așa.
Astăzi suntem în punctul în care știm cu toții să facem de toate, perfect!
Știm să creștem copii, îi creștem și pe ai altora: Doamne ferește să admită o mamă că nu gătește zilnic, că a plecat în concediu și nu a luat mâncare gătită și pusă în borcanele sterilizate de ea. Doamne ferește să admită că își lasă copilul să se tăvălească în toate bălțile pe care le întâlnește sau că NU ÎL lasă deloc.
Exclus să divorțeze cineva, iar noi să nu știm de ce. Ba chiar, uneori știm mai bine decât ei, deși, în practică, nu am fost de față <img class="_1ift _2560 img" src="https://static.xx.fbcdn.net/images/emoji.php/v9/ta5/1.5/16/1f642.png" alt="
Recunosc că NU am mereu dreptate
Adevărat…. asa am ajuns sa fim…. ar trebui sa ne bucuram de lucrurile simple și de viata.
Sunt de acord cu tine toti trebuie sa fim fericiti, si împăcați cu noi de restul în acest moment pe românește mi se rupe, m-am săturat sa-mi pun fericirea mea pe ultimulbpla, sa ma pun pe mine pe ultimul plan. Acum eu conteze si punct. Sa sti ca nu doar femeile au această problemă sunt si bărbați care au această problemă. Poveste în sine este complicată și adevărul uneori te doboară cand in realitatea ta esti ceva si crezi ca ai un rost si de fapt iti dai seama ca nu ai contat deloc.