Orice omidă se transformă în fluture, la fel cum, după zi, vine noaptea.
Lumina dispare, oricât de puternic a fost soarele în ziua respectivă.
Acum ne putem opri aici, este alegerea fiecăruia. Sau putem recunoaște că după furtună, cerul e senin.
Întâlnesc tot mai mulți oameni care se sufocă.
Se sufocă din cauza grijilor, a nesiguranței, își trăiesc zilele mascând și accentuând ceea ce le face rău.
Rămânem angajați în relații toxice, de umplutură, doar pentru că… de fapt, pentru ce rămânem acolo?
Ca să ne plângem de milă? Să ne plângă alții?
Suntem făcuți să ne încălcăm promisiunile, respectăm cu falsă sfințenie principiul că acestea sunt făcute ca să fie încălcate și ne gândim că e greșit, abia când ni se întâmplă și nouă.
Și de întors, se întorc toate.
Karma veghează.
În realitate nu e o jigodie foarte puternică, e doar una foarte inteligentă.
Știe exact când să își facă treaba și am putea învăța ceva din asta.
Să ne dăm mai repede demisia de la un loc de muncă unde acumulam frustrări, să ieșim rapid dintr-o relație toxică, să ne mutăm într-o casă mai mică, nu neapărat mai mare, să nu mai căutam defectele altora ca să le putem masca pe ale noastre si, mai ales, să realizăm că nimeni nu rămane alături de noi dacă nu are motive să o facă.
În final e vorba despre decizii, decizii luate la momentul potrivit și promisiuni făcute ca să fie respectate.

Greu? Deloc.

Sau… ?
Cu drag.