Oare toți dascălii greșesc? :)

Am rămas agățată prin niște grupuri de parenting și uneori mai apar în feed diverse postări. Eu scriu puțin pe aici părerile mele personale referitoare la școală și educație. Singura părere pe care o promovez cu toată inima e cea referitoare la #stopbullying
În rest nimic. Am dat iar leave group de pe unde am găsit, efectiv discuțiile de acolo mi se par halucinante.
Nu mă refer, Doamne ferește, la cazurile de abuz, mă refer strict la situațiile multe și dese în care parcă toți profesorii sunt bătuți în cap, habar nu au pe ce lume trăiesc, fac totul greșit, nimic nu e ok…sau așa ni se pare nouă.
În multe dintre aceste situații noi suntem cei care nu-s ok, deloc!
Orice face dascălul e prost, orice spune dascălul e greșit, orice dorește să facă dascălul lezează. C’mon.
Cumva noi nu mai facem diferența între ce e greșit și ce nu. Ne focusăm pe lucrurile mici, mici, încât nu mai realizăm că faptul că un profesor îl pune pe copil să spună bună ziua și să se comporte având o anumită conduită în clasă, urmând niște reguli de bun simț, nu lezează.
Lezează, în schimb, pe termen lung, lipsa regulilor, lipsa empatiei și înțelegerii față de copilul coleg.

Bullyingul nu se naște din bunătatea pe care copilul o vede acasă, ci fix din răutate, egoism și, scriu asumat aici, prostie.
Pentru că să crezi că tu ești mai bun decât orice și oricine respiră pe planeta asta, că mereu știi tu mai bine în orice domeniu, nu îți lași copilul să se joace cu unul atipic, nu îl înveți pe al tău că unii au mai puțin și alții mai mult și că lipsurile nu sunt motiv de râs sau de batjocorit, ceva nu e ok la tine.
Nu ne gândim că e un cerc vicios.
Copilul sau adultul batjocorit va deveni în timp frustrat, va aduna complexe și sentimente negative pe care le va proiecta asupra altuia…evident mai slab decât el.
Și uite așa nu ne mai facem bine.
Și nu de puține ori multe lucruri s-ar rezolva dacă ne-am acorda un răgaz de 5 minute, am trage aer în piept și am gândi și din papucii celuilalt.
Nu doar ca să îi dăm dreptate, ci, poate, pentru a reuși să găsim o cale eficientă de comunicare, de a exprima problema.
Căci realistic vorbind: a rezolvat vreodată cineva ceva, în adevăratul sens al rezolvării, cu morți, răniți, bârfă ieftină sau cu pumnul?
Doar întreb 🙂